MONUMENTE -fondatorii columbofiliei.

Scriitorii din revistele de porumbei se confrunta cu doua probleme pe care alti scriitori nu le au.

1.  Cititorii lor sunt tot felul de oameni, oameni needucati si oameni de stiinta, novici in acest sport sau mari campioni.
2.  A doua problema e ca oamenii au interese diferite.

Vreau sa fiu clar, un lucru cu adevarat important in acest sport este mediul inconjurator sau mai precis: crescatoria. Un campion nu va fi interesat niciodata sa auda pareri despre crescatorie. De ce nu? Atata timp cat are succes, crescatoria sa e foarte buna, nu ar avea cum sa fie altfel.

Alti crescatori care nu au succes se intreaba daca nu cumva de vina pentru esecul lor nu este cumva mediul inconjurator. Poate au o problema cu crescatoria? Pentru acesti oameni, articolele despre mediu inconjurator si crescatorie pot fi foarte interesante. Alt exemplu: Coli ori Adeno. Daca cineva nu a auzit de aceste boli (sa ii multumeasca lui Dumnezeu) nu va fi interesat sa citeasca. E normal, dar ar fi interesat daca aceste boli ar reprezenta o amenintare constanta pentru pasarile sale. Un columbofil ar citi probabil orice informatie care ar putea sa ii fie de ajutor pentru a scapa porumbeii de aceste boli.

In Japonia, America si Europa multi crescatori sunt interesati de nume foarte mari care fac parte din istoria sportului columbofil. Despre niste “Golden Oldies” ( Clasici de Aur) as vrea sa va spun cate ceva si imi cer scuze pentru cei care nu sunt interesati.

Ordinea este comform alfabetului Olandez si nu am intentia sa fie complet.In acest sport nu poti sa tragi o linie si sa spui, astia sunt aia cei mai buni si astia nu sunt.

Jan Aarden

Aarden este un fel de simbol pentru majoritatea celor care au avut succes la zboruri pe distante mari in Olanda si Belgia in ultimi ani, o multime de crescatori spunand ca porumbei pe linia asta. Ca numele Jan Aarden este deseori “anuzat” se justifica. Origina porumbeilor Jan Aarden (decedat in 1960) ne duce in trecut la Delbar, Meesters, Dugguffroy, Barendrecht si Schouteren. Cei mai faimosi porumbei pe care ia avut sau au plecat din crescatorie au fost ‘Zilvervosje’ ‘86’, ‘38’ si fratele sau ‘49’. Indirect de asemenea ‘Dolle van Geel’, ‘Aarden 1’ and ‘Aarden 2’
‘Dolle’ a castigat in 1974 loc 12 National St Vincent (12.687 pigeons, 1,000 kilometres) in 1975 Loc 3 National St Vincent (12.618 pigeons) si loc 3 National Dax ( ?? pigeons). A vorbi sau a scrie despre linia Jan Aarden cum se vorbeste adesea este un nonsens.Jan Aarden nu a avut niciodata linia sa. Era un om cu multi bani care cumpara porumbei de oriunde si nici nu a fost macar un crescator de succes. Faima lui a fost adusa de alti crescatori care au avut rezultate cu pasarile lui.
Aarden a locuit în sudul Olandei asa numita zona Steenbergen care a dominat concursurile nationale si chiar cele interantionale de 2 zile mai multi ani. De aceea cunoscatorii nu vorbesc de linia Jan Aarden ci de linia Steenbergen.

In acceasi zona au trait nume mari ca Jan Cools, Henk van Achtmaal, Antoon v d Wegen si Lazeroms. Este cunoscut faptul ca acesti oameni isi datoreaza faima pentru faptul ca au putut profita de pe urma fructelor cazute din pomul Jan Aarden.

Jos van den Bosch

Urmatoarea noastra legenda este Jos van den Bosch. A locuit in orasul Berlaar si a dececat in anul 1970. De asemenea van den Bosch este unul dintre cei care si au pus amprenta asupra sportului columbofil in general. Cariera sa a inceput in anul 1907 cand avea 13 ani cand tatal sau i-a cumparat o femela de la un mare campion in acele zile, (Staf de Win). Aceasta femela a devenit pasarea de baza pentru Jos van den Bosch, cel mai faimos descendent al acestiea fiind probabil ‘De Vurige from 1958’

Un pui din ‘de Vurige’ a devenit bunic al faimosului‘Oude van den Bosch’, reproducatorul cel mai bun al lui Meulemans. Fratii Janssen au sustinut mereu ca au luat de la el un singur porumbel acesta fiind ‘Halve Fabry B-60-1000863’. Bunica lui ‘Halve Fabry’ B-57-6327825 (‘Jong Prinsesje’) a fost reprodusa la van den Bosch si ce e interesant e ca o sora a lui ‘Jong Prinsesje’ era bunica reproducatorului de baza a lui Meulemans.

Deci Meulemans l-a avut pe ‘Oude Merckx’ (fiu al reproducatorului de baza) si in acelasi mic oras Arendonk au trait fratii Janssen care au avut si ei un ‘Oude Merckx (B-67-6282031), ambii porumbei avand in pedigree pe ‘Prinsesje’ a lui van den Bosch.

Cuplu de aur. Una dintre cele mai bune perechi de pana acum.

La scurt timp dupa razboi, faima lui van den Boschbirds s-a intins ca un foc salbatic. Nu doar Meulemans si Fabry au fost la van den Boschsa cumpere pasari, a mai fost si Huyskens van Riel. In 1946 ei au cumparat toata seria de oua.

Huyskens van Riel erau deja mari campioni dar dupa ce au luat pasari de la van den Bosch au umilit o tara intreaga in asa fel incat deseori se spune ca au fost cei mai buni din toate timpurile. Atat Fratii Janssen, Meulemans si Huyskens van Riel au avut un impact enorm asupra Sportului Columbofil International. Toti 3 avand in spate linia ‘Van den Bosch’.

Descrierea succeselor obtinute de oamenii care au cumparat pasari de la Janssens, Meulemans and Huyskens van Riel sunt povesti fara sfarsit.

Asteptand sosirile de la concurs la Huyskens van Riel.

Bostijn

Pol Bostijn si-a inceput impresionanta cariera in 1932. A cumparat 31 de porumbei si a taiat 30 din ei. Mai tarziu a facut schimb de pasari cu Stichelbout si Catrijsse printre care si descendentii lui ‘45’. Avea de asemenea descendenti ai lui Oscar de Vriendt (offspring of ‘Zwartenband’), Descamps van Hasten si Labeeuw. Deci in cea mai buna perioada a sa el a cautat sa isi imbunatateasca calitatea pasarilor lui aducand sange nou.
Cei mai buni zbujratori ai sai pe distante lungi au fost probabil:

‘Benoni’ (63-3278268):

Un mascul albastru care a castigat Loc 1 International Pau in 1970, si asta ca matur de 7 ani (!).

‘Pasport’ (67-3296047):

O pasare care a castigat Loc 3 International Pau in 1970 si Loc 6 International San Sebastian un an mai tarziu.

‘Chico’ (74-3400228)

A castigat Loc 1 National Brive in 1978, 1 National Argenton in 1976 si 2 National Tulle in 1976.

Bostijn nu era un om usor de placut. Era exigent sau chiar neobrazat si cu oamenii dar la fel de exigent cu el si porumbeii lui. Daca pasarile lui nu erau sanatoase din natura nu ezita nici un moment sa scape de cei mai slabi. Dadea foarte mare atentie aerului din crescatorie, care dupa parerea lui era la fel de important ca si calitatea pasarilor. Pedigreele erau considerate foarte importante si in acelasi timp lipsite de sens.
Anul 1950 a fost foarte bun pentru Bostijn, surprinzand toata suflarea columbofila atunci cand a castigat loc 1, 2, 3, si 4 National Pau. Niciodata inainte sau dupa nu a mai castigat cineva primele 4 locuri Nationale. Cattrijsse a castigat loc 5 tot in accelasi concurs care a fost atat de greu incat niic o alta pasare nu a mai ajuns acasa in prima zi.

Bricoux

In columbofilie toti au un idol. Unii ii considera pe Janssens cei mai buni din toate timpurile, altii pe Huyskens van Riel, unii pe van Rhijn Kloeck..si tot asa, dar Bricoux cu siguranta merita un loc in primii 10. Acest om cu barba mare e deseori descris ca si “marele profesor de porumbei” de aceea porecla sa era “maestrul”
De profesie era doctor si a fost cunoscut ca un mare cunoscator de porumbei. In 1941, o revista Belgiana a pus la indoiala parerea cititorilor care il considerau cel mai mare campion in concursurile cu porumbei intre anii 1919 si 1939.

Bricoux a fost ales numarul 1. Pentru aproape un sfert de secol a fost atat de remarcabil incat in cele din urma i s-a interzis sa mai concureze in aproape toate concursurile. Fiind un om educat era des suspectat ca si-ar dupa pasarile. Stia de barfele astea dar nu le baga in seama. Mai tarziu se spune ca era un campion asa de mare pentru ca ar fi fost primul care a descoperit zborul la vaduvie, aceasta metoda tinand-o secreta.

Asadar, Bricoux este cel care trebuie sa fi inventat aceasta metoda noua de concurs care mai tarziu a fost numita Vaduvie.

Despre Dr.Bricoux se stie ca era prieten foarte bun cu Sion, cel mai bun columbofil din toate timpurile din Franta, de unde Brixoux a si luat pasari bune. Nu credea in consagvinizare, porumbei buni poti reproduce numai prin incrucisare spunea deja de atunci.
In 1940 cand lumea statea pe pulbere Bricoux s-a speriat atat de tare incat a fugit. Cand s-a intors cateva saptamani mai tarziu sa isi vada pasarile i-a gasit pe toti morti, omorati de francezi. Cativa prieteni i-au daruit alti porumbei dupa acest tragic episod dar bunul Dumnezeu hotarase ca i-a venit timpul lui Dr. Bricoux, la scurt timp a murit. Fiul sau Arthur, a continuat o vreme cu porumbeii de la prietenii tatalui sau dar fara succes, iar pe 11 noiembrie 1952 toti porumbeii Bricoux au fost scosi la licitatie la Brussels.

Ce e amuzant, e ca (si asta e tipic in columbofilie) in anii 60 si 70 un German si cativa americani au aparut cu ceea ce au pretins ei ca ar fi “porumbei Bricoux originali”

Catrijsse

Oscar (nascut in 1892 si decedat in 1964) iar fratele sau Gerard (nascut in 1893 si decedat in 1969) erau deja in acest sport la inceputul secolului 20, deci de copii. Aici este altceva, deoarece tatal lor nu avea treaba cu porumbeii. In anii 20, cand erau tot tineri aveau deja un nume. Porumbeii de baza ai lor au fost luati de la Jules van der Espt ( un frate al faimosului Charles van der Espt) in 1922 si de la Ernest Casteleyn care il avea pe Wegge si de la v d Veldebirds. Casteleyn era un adevarfat superman dar nu a avut niciodata parte de faima pe care o merita, de aceea a fost numit “subestimatul” de catre Piet de Weerd.

Charles van der Espt este cunoscut ca omul care l-a invatat pe Catrijsses tainele acestui sport. Dintre toti porumbeii importati mai tarziu, cei de la Commine si Devriendt si inevitabil de la Bricoux au fost cei mai buni.

Cei mai buni porumbei ai lui Catrijsse au fost ‘45’ (45-3886045) care a castigat Loc 1 National Bordeaux in 1947 si
1 National Angouleme in 1949. In anul 1949 a fost organizat un concurs National special de ‘Curegem’ fiind o competitie plina de suspans de la inceput la sfarsit. Catrijsse l-a batut pe Oscar Devriendt care locuia in acelasi mic oras Moere la cateva strazi distanta. De asemenea Casteleyn “subestimatul” locuia tot in acelasi mic oras Moere.

O pasare de baza a lui Catrijsse a fost o femela de la Huyskens van Riel pe care ei o luasera de la Hector Desmet, dar Catrijsse luase multe pasari bune de la crescatori necunoscuti.

Delbar

De asemenea, Maurice Delbar, muncitor, a avut un rol important in Sportul Columbofil International, cariera sa durand
peste 60 de ani. Avea deja un nume facut inainte de primul razboi mondial dar cei mai buni porumbei i-a achizitionat mai tarziu de la un om pe nume De Preter din Putte (unde locuieste Flor Engels)

cel mai faimos porumbel al lui Delbar este ‘Ballon’ (52-4116487) dar asta nu inseamna ca era cel mai bun. Strabunicul lui ‘Ballon’, ‘De Kleine Geschelpte’ (32-4293562) era de departe mult mai bun decat ‘Ballon’. ‘De Kleine Geschelpte’ este una din putinele pasari care au reusit sa castige intr-un singur an doua concursuri Nationale, acestea fiind doua concursuri de la Sint Vincent (900) kms in 1939. ‘De Kleine Geschelpte’ este descris de P de Weerd si Gallez in cartile vechi ca fiind cel mai bun porumbel care a existat. Mama porumbelului era un porumbel original De Preter.

Sa castige 2 concursuri Nationale in acelasi an a fost ceva exceptional, dar avand in vedere ca au participat doar 2500 porumbei este prea mult spus ” cel mai bun porumbel care a existat vreodata”. Delbar avea porumbei de la Oscar Devriendt, Goossens, Hector Desmet, Portois, Charles van der Espt etc..dar cum am mai spus cei mai buni porumbei ii avea de la un necunoscut, De Preter si multi porumbei AS reprodusi aveau sange din ‘de Kleine Geschelpte’.

De departe niste “clasici de aur”. In alt articol va vom spune mai multe, nu in urmatoarea, ar fi prea plictisitor pentru cititorii care nu sunt interesati sa afle despre fondatorii sportului nostru. In concluzie, voi termina acest capitol cu un articol interesant.

INTERESANT

Daca ne uitam la marii crescatori din trecut si cautam locatia lor geografica o sa vedem ceva foarte interesant, aproape toti dintre ei mai putin Huyskens van Riel traiau in sudul Belgiei, deci la cea mai mica distanta de la punctul de lansare. Coincidenta? eu nu cred in coincidente. Stiti ce spuneau Hofkens, Grondelears, Louis van Loon, Meulemans si fratii Janssen care locuiau in nord sau aproape de granita cu Olanda?

Daca toti columbofilii ca Delbar, Catrijsse, Cobut, Desmet, Marc Roossens, v d Velde, Devriendt, Desmet Matthijs, Vanhee, Bostijn si toti ceilalti care au devenit faimosi in lume ar fi trait in nord, nimeni niciodata nu ar fi auzit de ei.

O spuneau ca erau frustrati sau aveau dreptate? Nu stiu ce sa zic, dar un lucru e cert, Delbar a devenit celebru cu porumbei de la un necunoscut care locuia in nord.

Si este o certitudine ca marile nume columbofile din Olanda au locuit de asemenea tot in sud, poate fi o coincidenta, dar dupa cum am mai spus nu cred in coincidente ci mai mult in fapte, iar in general faptele au o explicatie. O excplicatie de ce au putut domina concursurile de distante mari este ca au zburat distante mai mici.

Nici un biciclist nu pedaleaza 100 km cu viteza medie mai mult decat numarul de kilometri.
Nici un inotator nu inoata un kilometru la aceeasi viteza medie mai mare ca la 100m.
Nici un atlet nu alearga la cea mai mare viteza medie mai multi km. Este normal, doar stim motivul.

Asadar, aceste nume mari datoreaza faima locatiei? Mi-e teama ca acest lucru va fi in ceata mereu.

 

Author:
Ad Schaerlaeckens: Monuments (15 dec)
Articol tradus si adaptat de pe http://www.schaerlaeckens.com de Tibi Popescu