Ca un semn de exclamare -de Ad Schaerlaeckens

TRISTETE, FERICIRE SI TEHNICA

Sportul columbofil are multe momente frumoase dar cateodata trebuie sa faci fata lucrurilor care nu merg bine.

Cu mult in urma am mutat ouale de la masculul “145” sa il mai protejez putin deoarece avea 12 ani. I-am pus oua de plastic pentru ca ultimul rand de oua nu au fost fertile si am fost fericit cand am vazut ca randul asta de oua sunt bune.
Intr-o zi cand am intrat in crescatorie am vazut ca ceva e in neregula, un mascul negru cu nara plina de ange, jumate de ochi inchis arata ca si cum ar fi venit din razboi. Era masuclul sub care pusasem ouale de la “145”. M-am uitat ingrozit in boxa lui si temerile mi-au fost confirmate, femela statea in colt pe cuib pe ouale sparte iar langa ea statea un intrus. Intrusul avusase mai de mult aceea boxa si acum intr-un moment nepotrivit s-a gandit sa si-o revendice. Adrenalina curgandu-mi prin vene m-a facut sa prind porumbelul si sa il dau unui prieten, a luat un pedigre nemaipomenit pe gratis.

Cel mai deranjant lucru a fost ca era vina mea. Niciodata unui porumbel nu trebuie sa ii schimbi boxa chiar daca e reproducator sau zburator. Dar problemele mele nu s-au terminat aici, imediat dupa am avut din nou probleme.

Un alt cuplu din care aveam sperante mari si-au sigilat iubirea cu un cuib foarte inalt facut din multe paie. De multe ori am vrut sa fac ceva in privinta asta sa mai iau din paie dar pana m-am hotarat am gasit un pui mort jos cazut din cuib.
Apoi am vrut sa vad daca ouale unui cuplu batran erau fertile, dar porumbelul care statea pe cuib mi-a dat o aripa foarte nervos incercand sa isi apare cuibul. Rezultatul a fost..doua oua sparte. Am spus cateva cuvinte alese legate de Dumenzeu 🙂 ..si asta a fost tot. Pentru restul reproducerea a mers bine iar apoi a venit primavara.

FANTASTIC

In ziua concursului de obicei ma trezesc devreme, ascult stirile iar cand aud:
“Vremea este frumoasa sipeste tot porumbeii vor fi eliberati” stiu ca va fi o zi de concurs buna.
Imi fac o ceasca de cafea si imi aprind o tigare, doar eu cu mine..fara telefon fara sa ma cicale nimeni. Pescarii cunosc acest moment de liniste, pace si fara nici un stres.
Cateodata ma duc si eu la pescuit, sambata dimineata cand porumbeii sunt deja imbarcati. Dimineata devreme sunt pe pozitie singur cu un termos, cu pluta si cu gandurile mele. Nu e nici o miscare pe balta, ceata in papuris, nu e nimeni care sa se certe cu mine si fac ce imi face viata mai confortabila. Nu ma gandesc la nimic. O lume departe de o plaja plina de oameni dezbracati cu piei care arata ca niste cauciucuri de masina.
Nici un psihiatru nu ar putea sa iti recomande ceva mai bun decat pescuitul si coulumbofilia.


Nu sunt un pescar inrait si cu siguranta nici unul bun dar ca sa stau departe de “multima nebuna” chiar e placut.

SEMNE DE EXCLAMARE

Urmatorul lucru cand sunt in crescatorie..cu mult inainte sa astept porumbeii ma gandesc la “Witpen”, primul porumbel nominalizat, la yearlingul care este intr o forma buna, la porumbelul care cu o saptamana nu a facut cine stie ce..si ma tot uit la ceas.
Acum sunt 1400m/minut, apoi 1350..dupaia 1300. Ma astept pe la 1200 pentru ca dupa cu spunea un coleg de club “azi porumbeii vor trebui sa traga pentru un loc bun”

Dintr-o data aud: “Uite unul”

Am sarit si da, intr-adevar un porumbel cu toate ca e inca sus e al meu, cu aripile pliate ca si cum s-ar scufunda. Dupa el,imediat alti 3 intra in crescatorie. “Primi doi nominalizati au sosit” strig la cei ce asteptau cu mine.
Apoi suna telefonul.
“Vreun porumbel sosit?”
“Da, la si 38”
“Ai deja unul la si 38?”
“Nu am spus asta”
“Da..nu ma gandeam ca ai zis..nu s-a auzit nimic pana acum”
“Am 4 la si 38”
“Felicitari” spune vocea..dar nu parea asa de fericti.

Sporul columbofil poate sa fie foarte frumos. “Da, dar unii ar spune.: “si daca nu castigi nici un premiu?”
Asta intradevar nu este placut dar daca v-ati micsora putin obiectivele, sa incepeti sa va apropiati du un campion la inceput macar sau sa va bucurati atunci cand o data sunteti inaintea lui.

MODERN

Am luat ideea pentru aceasta intamplare de la un chinez si laptopul lui.
Pe ecran mi-a aratat cum iit poti urmari porumbeii pe traseul lor spre casa.
Impresionant..dar nu este pentru mine.
Pentru mine parte din acest sport este momentul ala cand iti taie respiratia cand un porumbel apare mai devreme decat te-ai asteptat sau mai tarziu.
Nu vreau sa ii vad sosind pe un ecran in sufragerie. Inca ma intreb de ce oamenii din ziua de azi mai ies afara. Nu se mai face surf pe apa…totu navigheaza pe oceanele electronice ale internetului. Ca sa joci sah numai ai nevoie de un adversar uman, iti trebuie doar o gramada de piulite, fire si suruburi sau mai bine zis un calculator.

Echipele de fotbal baga informatii despre jucatori si adversari in calculator.  Actiuni defensive, atacuri de succes sau proaste..toate sunt inregistrate. Cu un calculator puteti cupla porumbeii si sa aflati ce vreme e mai buna pentru albastru vostru.

Il puteti folosi sa faceti o selectie dar sansele ca porumbelul care a avut cele mai bune rezultate sunt sa nu fie selectat pentru ca nu are stramosii care trebuie sau nu ii are deloc.

Curatenia, hranirea, eliberarea poate fi acum facuta automat cu doar o atingere sau nici macar atat, sunt deja prize sau intrerupatoare cu temporizator.

Dar asta nu este pentru mine.
Majoritatea doresc sa urmareasca porumbeii cand se intorc de la concurs intr-o zi frumoasa.

Unde sunt porumbeii in timp ce se intorc spre casa?  Chiar nu vreau sa stiu asta.

 

 

Author: Ad Schaerlaeckens
Articolul “Like an exclamation mark” tradus si adaptat de pe http://www.schaerlaeckens.com de Tibi Popescu