Fascinant (15 Iunie 2018) -de Ad Schaerlaeckens

Cateodata auzi de la oameni care nu au legatura cu sporul columbofil cat de fascinati sunt despre acest sport si aceste pasari. Ei au un respect pentru aceste pasari care reusesc sa se intoarca acasa de la distante atat de mari. La fel de fascinat de cum se orienteaza porumebii este si un columbofil caruia nu as vrea sa ii spun numele. Este cu atat mai fascinat de cand a primit de la un chinez niste “inele GPS” pe care le pui pe picioarele porumbeilor si un soft. In acest fel poate sa le urmareasca calatoria spre casa.

Dupa ce a facut ceva “cercetari” fascinatia sa a devenit obsesie dupa cate a aflat de la acele inele. Ce inseamna distanta lunga, nu visa sa poata sa isi urmareasca pasarea sa buna in voiajul de la Barcelona spre casa? Sa vada unde si-a petrecut noptile? a urmarit alte pasari? Cu tehnologia ultima ora poti afla mult mai multe.

Mai Mult

Puteti vedea udne au fost si cat de repede au zburat, la ce altitudine au zburat si unde si cat au poposit. De exemplu, Michel Beekman si Falco Ebben (amandoi din Olanda) si-au urmarit porumbeii de cateva ori in drumul lor spre casa. Rezultatele celor doi sunt izbitor de unfiforme, asemanatoare.
Nu stiu daca vreun columbofil Belgian a mai incercat aceste inele, vecinii lor din nord mereu au fost mai progresivi. Foloseau sistemul de intuneric cu ani multi inainte sa auda belgienii de asta.

Constatari

Ce au vazut acesti oameni din datele colectate de pe “inelele GPS” ?

1. Ca nici un porumbel nu zboara ca o sageata in linie dreapta de la locul lansarii spre casa, toti zboara in curba. Cateodata foarte putin se vede dar curba este acolo. Ce e uimitor ca de fiecare data fara exceptie la toti porumbeii curba arcului este indreptat spre vest. Bineinteles dupa ceva vreme porumbeii isi corecteaza directia dar este uimitor faptul ca mereu arcul este spre vest. Chiar daca au vant din vest curba se face tot spre vest, ceea ce este remarcabil. Cantitatea de date este inca insuficienta sa tragi niste concluzii clare dar sunt prea multe exemple sa ignori asta.

2. Ce e ciudat e faptul ca toti porumbeii carora li s-au pus inele GPS au intarziat de la concursuri. Falco a avut patru yearlingi carora le-a pus inele GPS si pana la sfarsit i-a pierdut pe toti 4. Nu are cum sa fie din cauza greutatii inelelelor care este insignifianta ci mai degraba inelul acela le distorsioneaza capacitatea de orientare. Eu nu am nici o idee, iar Andre v D Wiel nici macar nu a observat acest fenomen.

3. La fel s-a constatat ca pasarile zboara mult mai sus decat credeam, aproape la 500m inaltime. Pe siteul lui Michel Beekman se poate vedea ca un porumbel a zburat la 0m altitudine chiar la suprafata apei. Potrivit lui concluzia este clara, porumbeii pot bea apa cand zboara deasupra luciului de apa la fel cum multe alte pasari beau.

4. Acum ca am adus vorba de apa, trebuie sa stiti ca porumbeii se arunca peste apa mai ales cand au vant. Prefera sa traverseze apa acolo pe udne este cea mai mica si ingusta fata de poduri si diguri daca sunt in directia zborului. Columbofilii din zona lacului Ijsselmeer stiu mai bine acest lucru.

5. Porumbeii urmaresc autostrazile dac se afla in directia lor de zbor. La inceputul fenomenului cu inele GPS multi au scris despre acest iar eu il luam in ras dar acum stiinta mi-a schimbat parerea. In Dubai de asemenea ei folosesc inele GPS sa ii urmareasca in drumul lor spre casa. La fel si aici porumbeii par sa urmareasca autostrazile si se poate vedea de la o posta ca ei urmaresc chiar si curbele pe care acestea le fac. In Reeuwijk intr-adevar nu vor rade de asta, porumbeii lor chiar vin din directia autostrazii.
6. De asemenea poti vedea pe udne vin acasa porumbeii, cat de departe au zburat fata de crescatorie, cu ce viteza au zburat, cat de sus si udne s-au intors. Nu s-a observat un tipar. Nu se pune problema de o ruta fixa de antrenament.

7. De asemenea este interesant ce am afirmat mai demult cum ca fizicul joaca un rol important. Cu cat un porumbel zboara mai mult cu atat scade si viteza. La fel ca la innotatori, atleti..cu cat depun efort mai mare cu atat scade viteza. Viteza medie este intotdeauna mai mica la o distanta de 10 km decat la 1 km. La vremea aia ma refeream la cursele de viteza de duminica din Antwerp.
Ei zburau din Quievrain si Noyon. Vitezele de la concursurile din Noyon in conditii normale erau cu viteze mai mici decat cele din Quievrain. Exista exceptii dar foarte putine.

8. Ceea ce am sustinut despre vitezele descrescatoare a fost o ipoteza din observatiile mele, nu aveam dovezi clare dar acum de cand cu inelele GPS s-a dovedit ca aveam dreptate, cu cat un porumbel zboara distante mai mari cu atat zboara mai incet deci asta este un dezavantaj pentru crescatoriile cu distante mai lungi. Am scris mai devreme de ce zborul mai lung are dezavantaje dar din fericire in aceleasi timp are si avantaje, deci crescatoriile cu distante mai lungi sau cele cu ele mai scurte au si dezavantaje si avantaje altfel sportul acesta ar fi si mai nedrept decat este deja.

9. Am citit ca dupa eliberare porumbeilor le ia 5 minute sa ajunga la “viteza de croaziera”, asta ar fi in avantajul crescatoriilor cu distante mai mari, dar inelele GPS arata ca porumbeii ajung la aceasta viteza nu dupa cateva minute ci dupa cateva secunde, datele nu mint. La urma urmei o lansare proasta este in avantajul crescatoriilor cu distante mai lungi.

Mereu am crezut ca un porumbel sanatos zboara la fel de repede pe distante scurte in conditii normale. Ca porumbeii au o “viteza de croaziera” ca si gastele si ca cei castigatori vor fi aceeia care o sa zboare cel mai repede ci aceeia care o sa plece cel mai repede si care aleg cea mai scurta ruta. Acum incep sa am dubii dar sunt sigur ca indoielile mele o sa aibe raspunsuri in curand . Resursele pe care le avem acum la dispozitie o s ane garanteze noi rezultate in viitor.

 

Author: Ad Schaerlaeckens
Articolul “Fascinating (june 15th)” tradus si adaptat de pe http://www.schaerlaeckens.com de Tibi Popescu